La mai puțin de o oră și jumătate de București se află un oraș vechi, cu ieșire la mare, clima caldă și cele mai bune paste. Cu avionul: BARI, oraș port la Marea Adriatică și capitala regiunii Puglia din sudul Italiei (călcâiul cizmei, dacă vreți să vă imaginați). Nu e o zonă la fel de cunoscută ca Amalfi, dar e frumoasă, plină de istorie și mai ușoară la buget.  

Noi am mers vara pentru că am vrut neapărat să ne și bălăcim, dar Bari are farmec în fiecare anotimp, cu cetatea veche și străduțele pitorești din piatră cubică.

Bari e un oraș măricel (300.000 locuitori), dar zona turistică a centrului vechi e ușor accesibilă pe jos, dacă aveți cazare cel puțin în zona gării centrale. În plus, de acolo până la plaja urbană e o distanță de aproximativ 1,5 km, relativ ușor de parcurs pe jos sau si mai usor cu un autobuz.  Vremea e călduroasă (spre 35 grade la amiază la final de iunie), dar respirabilă lângă mare.

Înconjurată de străzi înguste, Basilica di San Nicola, din secolul al XI-lea, un important loc de pelerinaj, păstrează o parte din rămășițele Sfântului Nicolae. Trebuie să intrați, dacă nu pentru rugăciune, măcar pentru răcoare și pentru a-i admira arhitectura.

Per ansamblu, orașul mi-a lăsat o impresie de mix între Grecia și Italia.  Din partea mea are puncte bonus pentru bunicuții bine aranjați care citesc tacticoși ziarul la terasă și pentru oamenii care plimbă relaxați cățelușii prin centru (mi-a părut că toți localnicii au câini de companie).

Recomand cazare pe lângă Gara centrală, de acolo în 15 minute ajungi pe jos în orașul vechi. Și avantajul locației e mobilitatea rapidă, trenurile circulă mereu la 30-40 minute, până în Polignano a Mare e o călătorie de doar 35 de minute și încă 5 minute în plus până la stația următoare, Monopoli. Nu am vizitat Alberobello, deși era inițial pe listă, pentru că am prins o perioadă foarte călduroasă și am decis să vedem doar zona de coastă, să putem face și o baie.

Ziua 1. Centrul vechi Bari și plaja Penne e Pomodoro.

Singura parte negativă e gunoiul, prezent peste tot, ca în România anilor ’95-’00. Dar asta e o situație generalizată în toată Italia (poate mai puțin zona posh din nord, vezi Milano). Plaja seamănă mai degrabă cu un parc, are bănci, loc pentru schimbat în costum de baie, dușuri, dar și o zonă cu nisip (aici apă e foarte puțin adâncă, e perfectă pentru copii). Iar pentru cină trebuie sa încercați trattoria Anto pe centrul vechi (am stat la coadă un pic, e mereu aglomerat), restaurant de familie cu rețete barese la prețuri ok (12 euro pastele, recomand gnochii cu trufe).  

Ziua 2. Polignano a Mare

 Puține lucruri în general le pot descrie ca breathtaking, dar vederea de la balcoanele din strada spre mare și coasta orașului e uimitoare. Da, uimitoare!

Plaja Lama Monachile, ca un golf, e cea care apare pe google când căutați Bari sau Polignano, zumzăie de turiști, dar găsești loc să pui un prosop.

Ca majoritatea plajelor din zonă, e pietroasă și stâncoasă, așa că recomand să folosiți încălțăminte de protecție. Și da, e frumoasă ca în poze, iar in ciuda aglomerației de pe mal, în apa cristalină e loc destul pentru toată lumea. Curajoșii se aruncă de pe stânci, alții înoată cuminți. Cetatea veche e un labirint de străduțe rustice, cu flori, trattorias și baruri la tot pasul. Coasta stâncoasă a orașului și peșterile pot fi cel mai bine admirate din apă, pentru asta noi am rezervat cu o zi înainte un tur cu barca (35 euro/pers). Merită, peisajul e superb, iar căpitanul asigură atmosfera cu o pauză scurtă de bălăceală, muzică italiană și prosecco. Atenție totuși la punctul de plecare al turului, al nostru a fost la 3 km de centru, spre cartierul San Vitto. Dacă sunteți încăpățânați și rezistenți puteți merge pe jos până acolo, drumul e plăcut, în parte pe lângă mare. La întoarcere recomand totuși taxiurile drăguțe de tip tuk-tuk.

Toată zona are o  simplitate și o frumusețe subtilă care mi s-au părut noi, chiar dacă am mai fost în Italia de câteva ori. Pare autentic, nu doar făcut pentru turiști, cu localnici care fug de căldură și fac o baie în mare sau stau la pescuit. De exemplu am trecut printr-o zonă rezidențială pe lângă case cu rufe care se uscau la balcoane și bunicuțe desculțe care bârfeau pe scaune în timp ce priveau trecătorii.

Ziua 3. Monopoli, orășel similar cu Polignano, dar cu plaje mai mari. Cetatea centrului vechi e mai întinsă pe coastă, iar dintr-o plimbare pe pietonală te poți duce direct la o baie pe una din cele 4-5 plaje cu nume de culori ale orașului. (Verde, Bianca, Rossa).

Cert e că aş vrea sa revin și altădată pentru un tur extins în regiunea Apuglia (Matera, Ostuni, Lecce și alte orășele din zonă). Plănuisem să închiriem o Vespa pentru una din zile, să ne plimbăm prin tot orașul, dar am lăsat-o abia pentru duminică, iar atunci am avut neplăcuta surpriză să nu găsim niciun centru de închirieri deschis.

Bonus

Pentru crazy plant ladies like myself sau doar dacă apreciezi plantele în general, aici vei fi în extaz la tot pasul: suculentele care atârnă din balcoane, cactușii de toate formele și mărimile, florile de toate culorile. Ce crește la noi în ghiveci, acolo sunt tufișuri sau copaci: ficuși, arborele de hârtie, aloe.

În rest, las fotografiile să vă facă poftă de călătorit!

Și un prosecco la final 😉

Bari Zbor București-Bari 1h20 min (200 euro/2 pers)

Cazare 3 nopți : 250-350 euro